Anul naşterii: 1968
Data încadrării ca bibliotecar: 1.02.2000
Bibliotecă admisă în Programul Biblionet - lumea în biblioteca mea în anul 2009:
Scurt istoric al Bibliotecii Publice Scundu
Până în anul 1968 în comună existau doar biblioteci parohiale si « săteşti ». Una dintre acestea a luat fiinţă în anul 1954, bibliotecar fiind Ţurcanu Nicolae, profesor de la şcoala din satul Scundu. Biblioteca nu avea local sau încăpere proprie special destinată acestui scop, iar bibliotecarul era plătit cu indemnizaţie. O altă bibliotecă « sătească » a fost în satul Crângu, având sediul într-o casă particulară şi un numar de 1.183 volume în anul 1964. Bibliotecarii care au deservit-o de-a lungul anilor au fost : Andreescu T. Florica, Dobrescu Elena şi Pistol Elena care lucrau în învăţământ, iar pentru activitatea lor din cadrul bibliotecii erau plătiţi cu indemnizaţie.
Biblioteca publică sau comunală, asa cum i se spunea pe atunci, a luat fiinţă în anul 1968, odată cu postul de bibliotecar cu normă întreagă, ocupat de Tomescu Ioana care avea domiciliul în comuna învecinată, Orleşti. Fondul de carte a fost constituit prin preluarea cărţilor de la cele două biblioteci « săteşti ». Primul sediu al bibliotecii comunale a fost în cadrul Şcolii Scundu (fost sat Pădureţu), într-o cămăruţă ce era destinată activităţii de laborator a şcolii. În 1970 biblioteca s-a mutat în satul Blejani, în cladirea ce aparţinea fostului C.A.P. Scundu.Date statistice privind numărul de volume, număr de cititori şi număr de cărţi difuzate există începând cu anul 1968. Astfel, la 31 decembrie 1968, în bibliotecă exista un număr de 2.603 volume, 124 cititori şi 348 de cărţi difuzate spre lectură. De-a lungul anilor numărul de cititori şi al cărţilor difuzate a crescut, odată cu fondul de carte, prin achiziţia de documente sau donaţii.
Postul de bibliotecar cu normă întreagă a fost desfiinţat pe perioada 1974-1990, bibliotecarii ce s-au perindat în cei 16 ani fiind plătiţi cu indemnizaţie, având funcţia de bază în învăţământ. Cronologic, aceştia au fost: Duţu Dumitru (1974-1979), Dumitrescu Aurelia (1979-1986) şi Dumitrescu Damian (1986-1989). In 1979 sediul bibliotecii a fost schimbat, aceasta fiind mutată în fosta clădire a primăriei, într-o camera necorespunzătoare scopului urmărit de o bibliotecă, apoi intr-o casă particulară până în anul 1986, când a fost mutată din nou în clădirea Şcolii Generale Scundu.
Dupa Revoluţia din 1989 s-a înfiinţat iaraşi postul de bibliotecar cu normă întreagă, astfel că în 1990, an în care a fost angajat Stamatie Gheorghe pe această funcţie, cărţile au fost mutate de la şcoală în clădirea primăriei. Biblioteca dispunea de două încaperi mici, fără sursă de încălzire, ce nu corespundea cerinţelor unei biblioteci, iar activitatea se desfăşura foarte greu, în special iarna, când nu erau condiţii propice pentru lectură. Abia în 1999, conform unei « Minute » încheiată între Şcoala Scundu şi Primăria Scundu, biblioteca a fost mutată într-o altă încapere a aceleiaşi clădiri, dar mult mai spaţioasă, prevăzută cu sobă cu încălzire pe lemne, încăpere în care până atunci funcţionase o grădiniţă de copii.
În anul 2000 postul de bibliotecar a fost preluat de Stoicanoiu Tincuţa care este în aceasta funcţie şi în prezent. Pe atunci biblioteca îşi avea sediul în acea fosta gradiniţă, o încăpere amenajată funcţional, cu un aspect cât de cât plăcut pentru a primi cititorii într-o ambianţă propice lecturii, iar activitatea s-a desfăşurat în continuare acolo, timp de şapte ani. În noiembrie 2007 cărţile au fost mutate provizoriu în incinta dispensarului uman al localităţii, întrucât începuseră lucrările de modernizare si extindere a clădirii Primăriei Scundu şi exista pericolul degradării fondului de carte, care oricum a avut de suferit, însă pagubele nu au fost mari. Timp de un an activitatea de bibliotecă s-a desfaşurat mai greu din cauza timpului afectat mutarii si aranjarii cărţilor in rafturi, pe domenii si conform clasificarii CZU. Fondul de carte s-a mărit, atât prin grija primăriei care in ultimii ani a repartizat sume din bugetul local pentru achiziţii de cărţi, cât şi prin donaţii de la Biblioteca Judeţeană « Antim Ivireanul » Vâlcea. Majoritatea activităţilor culturale organizate de bibliotecă au fost desfăşurate în şcolile din localitate şi la Căminul Cultural Scundu.
De curând, în luna martie 2009 biblioteca s-a mutat în actualul sediu din incinta Primăriei Scundu, la etaj, într-o încapere destinată special pentru cerinţele unei instituţii de cultură, spaţioasă, luminoasă, amenajată decent şi modern, cu mobilier nou, încălzire prin centala termică a primăriei, prize pentru conectare la internet – conectare asigurată tot de primărie, accesul se face prin intrare separată de cea principală, în aripa de sud a clădirii. Biblioteca are in dotare un singur calculator, care ajută cât de cât la informare şi documentare prin internet, însă pentru a satisface necesităţile utilizatorilor bibliotecii este necesar un număr mult mai mare de computere. Mulţi locuitori au plecat în străinătate, copiii acestora sunt în grija bunicilor, iar legatura dintre părinţi şi copiii lor se realizează foarte greu în lipsa accesului acestora la internet.
Comunicarea dintre oameni este un proces viu, iar biblioteca este locul ideal de desfăşurare a acesteia. Deoarece gradul de comunicare al unei biblioteci depinde de bibliotecar, acestuia îi revine sarcina de a participa în mod real la comunicare. Nu numai prin prezenţa fizică între anumite ore de program în bibliotecă, ci printr-o implicare directă în procesul informaţional cu disponibilităţi maxime de comunicare pe toate planurile care compun fiinţa umană, aceasta presupunând şi o implicare spirituală, sufletească, fără de care informaţia nu îşi atinge scopul. În dorinţa de a satisface cât mai mulţi cititori, principala preocupare o va constitui îmbogăţirea şi organizarea fondului de documente în aşa fel încât acesta să mulţumească interesele utilizatorilor, atât celor ce trăiesc astăzi, cât şi generaţiilor de mâine.
Printr-o muncă susţinută, prin perseverenţă şi colaborare cu celelalte instituţii ale comunei, Biblioteca Publică Locală Scundu va încerca să aibă capacitatea de a răspunde, dacă nu la toate, cel puţin la cea mai mare parte a cererilor comunităţii şi locuitorilor ei şi de a atrage spre acest infinit univers al cărţilor cât mai mulţi utilizatori.
Informatii despre localitatea Scundu
CADRUL NATURAL:
Poziţia in judeţ:
Comuna Scundu este aşezată în partea central-sudică a judeţului Vâlcea, la 40 km de reşedinţă, oraşul Rm. Vâlcea şi la 20 km de oraşul Drăgăşani, centrul recunoscutelor podgorii cu acelaşi nume. Dat fiind faptul că aşezarea işi are vatra lateral de Râul Olt, la circa 5 km, ea nu a beneficiat de drumul de-a lungul râului şi de calea ferată decât cu acces prin drumul judeţean. Vecinii acestei localităţi sunt: la Nord - pădurea comunală şi comuna Şirineasa, la Sud – comuna Orleşti, la Est – comuna Ioneşti şi la Vest - comunele Glăvile şi Pesceana.
Relief:
Din punct de vedere geomorfologic, arealul Comunei Scundu se încadrează în zona Podişului Getic, cu dealuri de înălţime medie dispuse pe direcţia N-S, ale căror denumiri sunt consemnate în Marele Dicţionar Geografic de la sfârşitul secolului trecut, întocmit de C. Lahovary. O privire de ansamblu asupra teritoriului comunei arată o depresiune intracolinară cu o deschizătură mai largă în partea de sud, spre Comuna Orleşti.
Din punct de vedere hidrologic, teritoriul Comunei Scundu face parte din bazinul hidrografic al Râului Olt, fiind străbătut de la nord la sud de apa Pârâului Scundu, care are un curs permanent, fiind alimentat de apa izvoarelor de creastă şi din apa ploilor şi zăpezilor. Pârâul Scundu are o lungime de 13 km şi o vale strâmtă spre nord şi mai largă spre sud.
Sate componente şi populaţia:
Comuna Scundu are un numar de 2.350 de locuitori şi este formată din patru sate componente: Blejani, Scundu, Avrămeşti şi Crângu. De-a lungul timpului localitatea a suferit modificari în ceea ce priveşte numărul şi denumirile menţionate mai sus.
TOPONIMIA LOCALITĂŢII:
Denumirea de Scundu îşi poate avea sorgintea în numele unei persoane scunde ca înălţime (însă acest lucru nu reprezintă o certitudine), căci dacă ne-am raporta ca configuraţia reliefului din zonă nu avem de-a face cu diferenţe evidente de înălţime a dealurilor ce ar fi putut duce la derivarea toponimului dintr-o asemenea comparaţie.
Denumirea satului Blejani apare în anul 1765 şi cercetătorii explică numele acestui sat de la locuitorii veniţi din Blaj pe aceste meleaguri.
Satul Scundu a purtat denumirea de Pădureţu, acest toponim fiind cel mai des utilizat în documentele medievale şi are originea în configuraţia locului, zona fiind la începuturile aşezării acoperită cu păduri, pădureţi numindu-se locuitorii. Nu este exclusă nici etimologia de la un moş cu acest nume, căci documentele consemnează un Dumitru Pădureţu din Scundu.
Satul Crângu a purtat şi denumirea de Lahovari, etimologie provenită de la boierii Lahovary, care au avut moşii in acest loc.
Denumirea satului Avrămeşti provine de la un boier pe nume Avrămescu, boier care a stăpânit pământuri în comuna Scundu.
REPERE ISTORICE:
Intergată în arealul condiţiilor de viaţă specifice erelor străvechi, zona actualei Comune Scundu poate fi definită ca făcând parte de mai bine de două milioane de ani din sistemul lagunar de pe malul sudic al marelui Lac Getic. Existenţa unor unelte de silex paleolitice ne îndeamnă să spunem că încă de la începutul Paleoliticului oamenii primitivi vieţuiau în această zonă. Cele mai elocvente sunt desoperirile neolitice, ele fiind reprezentate de fragmente ceramice aparţinând culturilor Criş şi Sălcuţa, precum şi unelte din piatră cioplită şi şlefuită în punctele Ţigărani, Ţăpârlani şi Popeşti din Comuna Scundu.
Se consideră posibilitatea existenţei unor aşezări dacice fiindcă au fost descoperite câteva monede romane anterioare anului 101 după Hristos. Cea mai importantă descoperire din epoca romană de la Scundu este tezaurul de la Pădureţu, din anul 1955, când în partea nordică a Dealului Poieni s-au scos la lumină 3.000 de dinari antoninieni de argint care fie ca au aparţinut unei comunităţi, fie au reprezentat o pradă, fiind îngropaţi în apropierea unei aşezări. Tot pe teritoriul comunei au mai fost facute descoperiri monetare legate de perioada de sfârşit a stăpânirii romane şi mult mai târziu, după anii 221-273, din vremea Împăraţilor Constantin cel Mare şi Costantin al II-lea.
Primul document de atestare al unui sat din Comuna Scundu datează din anul 1537, iulie, 3 cu numărul 7045, când Radu Voievod întăreşte lui Fârtat Pârcălabul din Drăgăşani „moşia Ostrovul de la Olt, dinspre satul Pădureţu, cumpărată de la jupâniţa Neacşa Stroeviţa ( Stroiasca), cu 1500 aspri, în zilele răposatului frate al domniei mele Radu Voievod”. Din anul 1537 până în 1711 apar mai multe documente care se găsesc în lucrarea „Documente privind istoria României” a editurii Academiei Bucureşti, seria B, Ţara Românească, vol. I-II.
Locuitorii comunei Scundu au participat la evenimentele istorice din anii 1821, 1848, 1913, 1916-1918, 1940-1944, iar în memoria celor căzuţi la datorie departe de casă, primarul comunei din 1945, C. Vlăduţ, cu sprijinul preotului Gheorghe Pistol şi al fostului primar V. Nica, ajutaţi de locuitorii comunei, au ridicat în satul Avrămeşti un monument realizat în piatră de sculptorul Ilie D. Olteţeanu, fiu al locului.
VIAŢA ECONOMICĂ:
Agricultura a fost ocupaţia aproape exclusivă a sătenilor din Comuna Scundu, iar aceasta la rândul ei puţin diversificată, ponderea având-o viticultura şi pomicultura.
În grădinile de zarzavat ale sătenilor se cultivă: cartoful, varza, morcovul, fasolea, pătrunjel, mărar, salata verde, ceapa, usturoiul, roşiile, prazul, castraveţii, ardeiul, vinetele, dovleceii si altele; in ultimul timp s-au extins solariile pentru producerea de zarzavaturi timpurii. Dintre speciile de pomi fructiferi roditori care se dezvoltă destul de bine în comună şi au o largă răspândire sunt: prunul, mărul, părul, dudul şi nucul. O parte însemnată din suprafaţa agricolă a comunei este destinată culturii cerealelor, predominând porumbul, grâul şi ovăzul. La acestea se mai adaugă plantele furajere ca lucerna sau trifoiul. Terenul agricol este în suprafaţă de 1704 ha, iar restul suprafeţei este ocupat de păduri şi alte terenuri.
Păsările de curte cele mai răspândite sunt găinile, curcile, gâştele şi raţele, iar dintre animalele domestice predomină bovinele, porcinele, caprinele şi ovinele.
În ceea ce priveşte industria, după războiul de independenţă o societate franceză a înfiinţat în Pădurea Lahovari o fabrică de cherestea cu motoare pe aburi, ale cărei urme se găsesc şi astăzi pe marginea Pârâului Scundu, Cu această ocazie s-a modernizat şoseaua Scundu-Pesceana necesară pentru transportarea materialului lemnos. Tot în acelaşi loc se organizează o fabrică de tanaţi a aceluiaşi proprietar Alexandru Lahovary.
Unii locuitori se ocupă cu comercializarea vinului sau cu fabricarea rachiului, înmulţindu-se numărul cazanelor destinate acestui scop. Există şi trei mori pe raza comunei pentru obţinerea mălaiului sau a furajelor reprezentând hrana pentru animale. A funcţionat şi o brutărie în satul Avrămeşti din anul 1990, insă acum şi-a intrerupt activitatea.
În prezent pe teritoriul comunei îşi desfăşoară activitatea 23 de agenţi economici cu capital privat şi de stat. Majoritatea celor privaţi se ocupă cu comerţul şi câţiva cu meşteşuguri locale cum ar fi dulgheria, tâmplăria, tinichigeria, zidăria, croitoria sau sobar-teracotist.
Printre mijloacele de transport predomină cele cu tracţiune animală, fiind în număr de 450, apoi mai sunt 60 de autoturisme, 4 autocamioane, 7 tractoare şi alte mijloace mecanice folosite în agricultură.
De precizat este faptul că mulţi locuitori au plecat la muncă în străinătate pentru a asigura un viitor decent familiilor şi copiilor pe care i-au lăsat în grija bunicilor, unii dintre ei neavând un loc de muncă în ţară sau alţii care au avut fiind şomeri. Aceştia vin mai rar acasă şi atunci când îi ajunge dorul de meleagurile natale sau de familie.
INSTITUŢIILE:
Din această categorie fac parte: Primăria Scundu, Şcoala cu cls. I-VIII Scundu, Şcoala cu cls. I-VIII Avrămeşti, Şcoala cu cls. I-IV Blejani, Grădiniţa Crângu, Căminul Cultural Scundu, Biblioteca Publică Scundu, Poliţia Scundu, Dispensarul Uman Scundu, Agenţiile Poştale din satele Scundu şi Avrămeşti.
Primul local al primăriei a fost în satul Scundu ( fost Pădureţu) într-o clădire ridicată în anul 1950, care acum face parte din localul actualei şcoli cu cls. I-VIII. Alt sediu l-a avut într-o casă naţionalizată din satul Blejani, până în anul 1986, cand s-a mutat în fosta clădire a şcolii Avrămeşti. Şcoala Avrămeşti are un local nou, unde îşi desfăşoară activitatea din anul 1986. De curând clădirea primăriei a fost renovată şi modernizată, prin consolidarea vechiului edificiu şi extinderea prin ridicarea altui corp în continuarea celui existent şi de asemenea prin adăugarea etajului, unde funcţionează şi biblioteca. Toate birourile sunt moderne, dotate cu mobilier nou, câteva au şi calculatoare conectate la internet, iar căldura este asigurată prin centrală termică pe lemne, toate acestea fiind posibile prin preocuparea domnului primar al comunei, Dumitru Blejan. Odată cu inaugurarea noului sediu s-a ridicat în faţa primăriei un monument in cinstea eroilor căzuţi la datorie in cele două războaie mondiale şi a celor ce au plecat în nefiinţă în timpul Revoluţiei din 1989.
De remarcat este faptul că tot prin grija domnului primar şcolile din comună au fost şi ele modernizate, cele din satele Scundu şi Avrămeşti având centrale termice pe lemne, iar sălile de clasă fiind dotate cu tot ce este necesar pentru desfăşurarea în condiţii bune şi decente a activităţilor didactice. O contribuţie importantă a avut-o si ONG World Vision, care din anul 2001 şi până in prezent a colaborat cu primăria prin încheierea unui contract de parteneriat prin care sunt ajutaţi în special copiii defavorizaţi din localitate, astfel că în urma unor proiecte cu World Vision s-au putut finanţa multe lucrări de modernizare şi dotare a şcolilor şi grădiniţelor din comună.
VIAŢA SPIRITUALĂ:
Pe teritoriul comunei sunt patru biserici, dintre care trei sunt în stil vechi de construcţie.
-Biserica de lemn din satul Scundu – Pădureţu ( cătunul Chiciura) cu hramul „Sf. Nicolae”, construită în anul 1796 pe proprietate moşnenească;
-Biserica din lemn din satul Fundu-Scundului construită de locuitorii satului în anul 1750, cu hramul „Sfântul Nicolae” care a fost refăcută în 1870, din zid de locuitorul Marin Licsăndroiu şi alţi credincioşi, ea suferind reparţii în 1904 şi 1941;
-Biserica din satul Blejani cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” terminată şi sfinţită în anul 1922 fiind reparată în 1930, iar în anul 2001 i s-au renovat picturile;
-Biserica cea mai nouă cu hramul „Sfântul Dumitru” din satul Scundu, ce a fost terminată după anii 1970, construită din zid cu picturi noi şi mai mare ca suprafaţă decât celelalte.
CAMINUL CULTURAL:
Căminul Cultural in comuna Scundu a luat fiinţă în anul 1932 şi avea în 1940 ca preşedinte pe pr. Gheorghe Călin. Până la această dată activităţile culturale nu aveau cadru organizatoric, ele se desfăşurau pe lângă şcoli. Preoţii şi învăţătorii organizau cicluri de conferinţe, serbări şi spectacole cu caracter educativ-distractiv sau binefacere, sub egida „Cercului cultural Scundu”. După 1948 activitatea Căminului Cultural şi a cercului cultural a fost invadată de teme cu caracter politic.
Tot acestui cadru au fost integrate şi formaţiile de lăutari şi cântăreţi ce interpretau melodiile din folclorul local, folosindu-se de tradiţionalele vuvă, cimpoi, cobză, fluier, iar în mod special după Primul război mondial, de vioară. Pe aceste meleaguri s-a născut regretata solistă de muzică populară Gheorghiţa Ristea, ce-a purtat în întreaga ţară cântecele de pe Valea Scundului.
Neobosita râvnă a învăţătorilor şi preoţilor s-a remarcat prin păstrarea tradiţiilor străvechi ale locului. Un rol aparte îl are în acest sens culegerea folclorului. Mai puţin cercetată şi studiată, zona aceasta a adus cercetării în domeniu surprize deosebite. Ele se datorează activităţii lui Constantin Danielescu, cel care între 1902 şi 1920 realizează o adevărată culegere de folclor local din care o parte o publică în revista „Naţionalul Vâlcii” sau în Arhivele Olteniei din Craiova.
Din zestrea etnofolclorică a zonei face parte şi costumul popular. Acesta, în zona noastră este specific, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Înmănuncherea datinilor şi obiceiurilor în folclor îşi găseşte o vie manifestare. Cele trei evenimente din viaţa unui om, naşterea, căsătoria şi moartea au o importanţă deosebită pentru locuitorii din comuna Scundu, pentru fiecare dintre acestea existând anumite ritualuri care s-au păstrat de-a lungul anilor, fiind transmise din generaţie în generaţie. S-au mai păstrat totodată şi obiceiuri populare, cum ar fi colinde, clăci, paparude, hora satului şi altele.
S-au remarcat formaţiile de cor, dansuri populare şi brigada artistică, ce au obţinut nenumărate premii la diferite concursuri de interpretare, astfel:
- Locul III, în anul 1978 pentru Brigada artistică a Căminului Cultural Scundu;
- Premiul I, în anul 1980 pentru formaţia de dansuri populare mixte;
- Trofeul „Brâul de aur” , în anul 1985 pentru aceeaşi formaţie de dansuri;
- Premiile I în anii 1985 şi 1987 pentru Formaţia de dansuri populare mixte la etapa
judeţeană şi republicană.
De asemenea au participat şi la diferite competiţii internaţionale ( Iugoslavia, Italia, Olanda), după cum spun unii dintre foştii membri ai acestor formaţii artistice.
După Revoluţia din 1989 formaţia de dansuri n-a mai funcţionat, directorii de cămin ce s-au perindat fiind plătiţi cu indemnizaţie sau procentual, din încasările activităţii de discotecă ce se organiza săptămânal. Căminul Cultural şi-a avut sediul in clădirea primăriei până în anul 2006, când la câteva sute de metri mai spre nord, a fost renovată o veche clădire ce a aparţinut fostului CAP Scundu şi ăreia i s-a dat destinaţia de Cămin Cultural. Noua clădire a fost amenajată modern şi dotată cu tot ce este necesar pentru organizarea diverselor activităţi de anvergură mai mare ce au loc în localitate sau pentru închirierea localului cetăţenilor care au de sărbătorit un eveniment deosebit în familie. Nici vechiul sediu nu a rămas aşa cum a fost iniţial, ci odată cu modernizarea primăriei, s-a schimbat şi aspectul sălii căminului, iar de curând a fost dată iar în folosinţă, deoarece s-au terminat şi lucrările de reamenajare a spaţiului respectiv.
MONUMENTE ISTORICE:
-Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din cătunul Chiciura, construită în anul 1796, din lemn;
-Biserica cu hramul „Sfantul Nicolae” din satul Avrămeşti, construită în anul 1950 şi refăcută în 1870, din zid;
-Monumentul Eroilor din satul Avrămeşti, realizat în piatră în anul 1945 de sculptorul Ilie D. Olteţeanu, fiu al locului „în memoria eroilor din comuna Scundu, căzuţi la datorie în războaiele din 1916-1919 şi 1941-1945”;
-Monumentul Eroilor, din satul Avrămeşti, ridicat „în memoria eroilor martiri căzuţi pentru libertatea României în luna decembrie 1989. Acest monument s-a construit cu străduinţa cetăţenilor, a Parohiei Fundu Scundului în anul 1990” .
PERSONALITĂŢI:
-Danielescu Constantin (1880-1962) – învăţător care între 1902 şi 1920 realizează o culegere de folclor pe care o publică în Naţionalul Vâlcii, fiind redactor al acestei publicaţii. Tot el a realizat prima „Monografie a comunei Scundu” pe care a publicat-o în revista sa între anii 1934-1936, lucrare ce reprezintă o culegere de informaţii aparţinând sec XVI-VIX, care, dacă nu ar fi fost consemnate de acesta, multe s-ar fi pierdut. A contribuit la ridicarea şcolilor şi bisericilor din comuna Scundu prin donaţii de terenuri din proprietatea sa. Astfel, terenurile bisericii şi şcolii din satul Blejani au fost donate de dânsul. Pentru tot ce a reuşit să facă în efortul de ridicare a satului românesc a primit numeroase medalii, ordine şi diplome, acordate de Regele Ferdinand I şi Guvernul României.
-Nicolae Danielescu, tot cadru didactic, născut în anul 1905 în satul Blejani, care după terminarea Facultăţii de Limba şi Literatura Română din cadrul Universităţii Bucureşti a fost încorporat în anul 1940, a luat parte la evenimentele istorice din acea vreme şi a fost eliberat în anul 1945 cu gradul de maior în rezervă. A fost şi inspector M.I., răspunzând de judeţele Vlaşca şi Bihor. A ajutat mulţi elevi de frunte din satul său natal să urmeze şcoli post-liceale sau facultăţi din capitală. În prezent locuieşte în Bucureşti.
-Gheorghe Danielescu, născut în anul 1936 în satul Blejani, care a urmat cariera de medic, practicând această meserie în cadrul Spitalului Orăşenesc Corabia, judeţul Olt între anii 1965-2000 şi care pentru tot ce a reuşit în domeniul muncii sale a primit diplome, medalii din partea M.S.F. a „Crucii Roşii” din România, iar cu prilejul „Zilei Sănătăţii” ( 07.04.2002) – Diploma de Excelenţă conferită de „Colegiul Medicilor din România”. Rezultatele obţinute pe linie profesională au fost oglindite în ziarele „Înainte” – Dolj, „Old-Press” şi „Viaţa medicală”. În prezent locuieşte în Corabia, fiind pensionar.
-Dumitrescu Anghel, (1899-1980) - fost învăţător, director de şcoală care a realizat o altă „Monografie a comunei Scundu” în 1955.
-Tudor Damian, născut în 1946, profesor-ofiţer la Şcoala de Ofiţeri din Rm. Vâlcea, cu domiciliul în aceeaşi localitate.
-Vălimăreanu N. Nicolae, născut în 1957, inginer la Direcţia Drumuri şi Poduri Rm. Vâlcea.
-Vălimareanu N. Dionisie, născut la 10.08.1960, director la SC Energoconstrucţii SA Călimăneşti; domiciliul - Rm. Vâlcea.
Fii ai satului care s-au evidenţiat ca militari de carieră:
-Colonel Constantin Andreescu, născut în anul 1903, excelent matematician, care a absolvit Academia de Război printre primii, a funcţionat în calitate de comandant al Regimentului 6 Artilerie ( de câmp) din Piteşti, unde mulţi fii ai satului nostru şi-au satisfăcut stagiul militar; fiul dânsului, Sergiu, a devenit un strălucit inginer electronist în România şi S.U.A.;
-Căpitan Mircea Rădulescu ( post-mortem), născut în anul 1914, care în campania din 1940-1945 a decedat pe câmpul de luptă;
-Căpitan Constantin Danielescu (1919-1981) care a urmat şcoala militară şi cu Regimentul 6 Artilerie Anti-aeriană Câmpina a participat la întreaga campanie (1940-1945);
-Maior Dumitru Costescu (Ţăpârlan), născut în 1930, urmează Şcoala de Aviaţie din Mediaş şi zboară pe cele mai moderne avioane ale ţării, în oraşele Craiova, Caracal (Devesel); în prezent locuieşte în Craiova.
bibliotecar.
Tincuţa Stoicanoiu
(informaţii publicate în 2008)
Data încadrării ca bibliotecar: 1.02.2000
Profesia de baza: contabilCursuri de biblioteconomie: daAlte specializari: ajutor analist programator, cursuri "IT/Lib" si "Bazele serviciilor noi de biblioteca" Abilitati utilizare I.T.: da
Bibliotecă admisă în Programul Biblionet - lumea în biblioteca mea în anul 2009:
Scurt istoric al Bibliotecii Publice Scundu
Până în anul 1968 în comună existau doar biblioteci parohiale si « săteşti ». Una dintre acestea a luat fiinţă în anul 1954, bibliotecar fiind Ţurcanu Nicolae, profesor de la şcoala din satul Scundu. Biblioteca nu avea local sau încăpere proprie special destinată acestui scop, iar bibliotecarul era plătit cu indemnizaţie. O altă bibliotecă « sătească » a fost în satul Crângu, având sediul într-o casă particulară şi un numar de 1.183 volume în anul 1964. Bibliotecarii care au deservit-o de-a lungul anilor au fost : Andreescu T. Florica, Dobrescu Elena şi Pistol Elena care lucrau în învăţământ, iar pentru activitatea lor din cadrul bibliotecii erau plătiţi cu indemnizaţie.
Biblioteca publică sau comunală, asa cum i se spunea pe atunci, a luat fiinţă în anul 1968, odată cu postul de bibliotecar cu normă întreagă, ocupat de Tomescu Ioana care avea domiciliul în comuna învecinată, Orleşti. Fondul de carte a fost constituit prin preluarea cărţilor de la cele două biblioteci « săteşti ». Primul sediu al bibliotecii comunale a fost în cadrul Şcolii Scundu (fost sat Pădureţu), într-o cămăruţă ce era destinată activităţii de laborator a şcolii. În 1970 biblioteca s-a mutat în satul Blejani, în cladirea ce aparţinea fostului C.A.P. Scundu.Date statistice privind numărul de volume, număr de cititori şi număr de cărţi difuzate există începând cu anul 1968. Astfel, la 31 decembrie 1968, în bibliotecă exista un număr de 2.603 volume, 124 cititori şi 348 de cărţi difuzate spre lectură. De-a lungul anilor numărul de cititori şi al cărţilor difuzate a crescut, odată cu fondul de carte, prin achiziţia de documente sau donaţii.
Postul de bibliotecar cu normă întreagă a fost desfiinţat pe perioada 1974-1990, bibliotecarii ce s-au perindat în cei 16 ani fiind plătiţi cu indemnizaţie, având funcţia de bază în învăţământ. Cronologic, aceştia au fost: Duţu Dumitru (1974-1979), Dumitrescu Aurelia (1979-1986) şi Dumitrescu Damian (1986-1989). In 1979 sediul bibliotecii a fost schimbat, aceasta fiind mutată în fosta clădire a primăriei, într-o camera necorespunzătoare scopului urmărit de o bibliotecă, apoi intr-o casă particulară până în anul 1986, când a fost mutată din nou în clădirea Şcolii Generale Scundu.
Dupa Revoluţia din 1989 s-a înfiinţat iaraşi postul de bibliotecar cu normă întreagă, astfel că în 1990, an în care a fost angajat Stamatie Gheorghe pe această funcţie, cărţile au fost mutate de la şcoală în clădirea primăriei. Biblioteca dispunea de două încaperi mici, fără sursă de încălzire, ce nu corespundea cerinţelor unei biblioteci, iar activitatea se desfăşura foarte greu, în special iarna, când nu erau condiţii propice pentru lectură. Abia în 1999, conform unei « Minute » încheiată între Şcoala Scundu şi Primăria Scundu, biblioteca a fost mutată într-o altă încapere a aceleiaşi clădiri, dar mult mai spaţioasă, prevăzută cu sobă cu încălzire pe lemne, încăpere în care până atunci funcţionase o grădiniţă de copii.
În anul 2000 postul de bibliotecar a fost preluat de Stoicanoiu Tincuţa care este în aceasta funcţie şi în prezent. Pe atunci biblioteca îşi avea sediul în acea fosta gradiniţă, o încăpere amenajată funcţional, cu un aspect cât de cât plăcut pentru a primi cititorii într-o ambianţă propice lecturii, iar activitatea s-a desfăşurat în continuare acolo, timp de şapte ani. În noiembrie 2007 cărţile au fost mutate provizoriu în incinta dispensarului uman al localităţii, întrucât începuseră lucrările de modernizare si extindere a clădirii Primăriei Scundu şi exista pericolul degradării fondului de carte, care oricum a avut de suferit, însă pagubele nu au fost mari. Timp de un an activitatea de bibliotecă s-a desfaşurat mai greu din cauza timpului afectat mutarii si aranjarii cărţilor in rafturi, pe domenii si conform clasificarii CZU. Fondul de carte s-a mărit, atât prin grija primăriei care in ultimii ani a repartizat sume din bugetul local pentru achiziţii de cărţi, cât şi prin donaţii de la Biblioteca Judeţeană « Antim Ivireanul » Vâlcea. Majoritatea activităţilor culturale organizate de bibliotecă au fost desfăşurate în şcolile din localitate şi la Căminul Cultural Scundu.
De curând, în luna martie 2009 biblioteca s-a mutat în actualul sediu din incinta Primăriei Scundu, la etaj, într-o încapere destinată special pentru cerinţele unei instituţii de cultură, spaţioasă, luminoasă, amenajată decent şi modern, cu mobilier nou, încălzire prin centala termică a primăriei, prize pentru conectare la internet – conectare asigurată tot de primărie, accesul se face prin intrare separată de cea principală, în aripa de sud a clădirii. Biblioteca are in dotare un singur calculator, care ajută cât de cât la informare şi documentare prin internet, însă pentru a satisface necesităţile utilizatorilor bibliotecii este necesar un număr mult mai mare de computere. Mulţi locuitori au plecat în străinătate, copiii acestora sunt în grija bunicilor, iar legatura dintre părinţi şi copiii lor se realizează foarte greu în lipsa accesului acestora la internet.
Comunicarea dintre oameni este un proces viu, iar biblioteca este locul ideal de desfăşurare a acesteia. Deoarece gradul de comunicare al unei biblioteci depinde de bibliotecar, acestuia îi revine sarcina de a participa în mod real la comunicare. Nu numai prin prezenţa fizică între anumite ore de program în bibliotecă, ci printr-o implicare directă în procesul informaţional cu disponibilităţi maxime de comunicare pe toate planurile care compun fiinţa umană, aceasta presupunând şi o implicare spirituală, sufletească, fără de care informaţia nu îşi atinge scopul. În dorinţa de a satisface cât mai mulţi cititori, principala preocupare o va constitui îmbogăţirea şi organizarea fondului de documente în aşa fel încât acesta să mulţumească interesele utilizatorilor, atât celor ce trăiesc astăzi, cât şi generaţiilor de mâine.
Printr-o muncă susţinută, prin perseverenţă şi colaborare cu celelalte instituţii ale comunei, Biblioteca Publică Locală Scundu va încerca să aibă capacitatea de a răspunde, dacă nu la toate, cel puţin la cea mai mare parte a cererilor comunităţii şi locuitorilor ei şi de a atrage spre acest infinit univers al cărţilor cât mai mulţi utilizatori.
Informatii despre localitatea Scundu
in foto: Primaria Scundu, vedere din strada principala
CADRUL NATURAL:
Poziţia in judeţ:
Comuna Scundu este aşezată în partea central-sudică a judeţului Vâlcea, la 40 km de reşedinţă, oraşul Rm. Vâlcea şi la 20 km de oraşul Drăgăşani, centrul recunoscutelor podgorii cu acelaşi nume. Dat fiind faptul că aşezarea işi are vatra lateral de Râul Olt, la circa 5 km, ea nu a beneficiat de drumul de-a lungul râului şi de calea ferată decât cu acces prin drumul judeţean. Vecinii acestei localităţi sunt: la Nord - pădurea comunală şi comuna Şirineasa, la Sud – comuna Orleşti, la Est – comuna Ioneşti şi la Vest - comunele Glăvile şi Pesceana.
Relief:
Din punct de vedere geomorfologic, arealul Comunei Scundu se încadrează în zona Podişului Getic, cu dealuri de înălţime medie dispuse pe direcţia N-S, ale căror denumiri sunt consemnate în Marele Dicţionar Geografic de la sfârşitul secolului trecut, întocmit de C. Lahovary. O privire de ansamblu asupra teritoriului comunei arată o depresiune intracolinară cu o deschizătură mai largă în partea de sud, spre Comuna Orleşti.
Din punct de vedere hidrologic, teritoriul Comunei Scundu face parte din bazinul hidrografic al Râului Olt, fiind străbătut de la nord la sud de apa Pârâului Scundu, care are un curs permanent, fiind alimentat de apa izvoarelor de creastă şi din apa ploilor şi zăpezilor. Pârâul Scundu are o lungime de 13 km şi o vale strâmtă spre nord şi mai largă spre sud.
Sate componente şi populaţia:
Comuna Scundu are un numar de 2.350 de locuitori şi este formată din patru sate componente: Blejani, Scundu, Avrămeşti şi Crângu. De-a lungul timpului localitatea a suferit modificari în ceea ce priveşte numărul şi denumirile menţionate mai sus.
TOPONIMIA LOCALITĂŢII:
Denumirea de Scundu îşi poate avea sorgintea în numele unei persoane scunde ca înălţime (însă acest lucru nu reprezintă o certitudine), căci dacă ne-am raporta ca configuraţia reliefului din zonă nu avem de-a face cu diferenţe evidente de înălţime a dealurilor ce ar fi putut duce la derivarea toponimului dintr-o asemenea comparaţie.
Denumirea satului Blejani apare în anul 1765 şi cercetătorii explică numele acestui sat de la locuitorii veniţi din Blaj pe aceste meleaguri.
Satul Scundu a purtat denumirea de Pădureţu, acest toponim fiind cel mai des utilizat în documentele medievale şi are originea în configuraţia locului, zona fiind la începuturile aşezării acoperită cu păduri, pădureţi numindu-se locuitorii. Nu este exclusă nici etimologia de la un moş cu acest nume, căci documentele consemnează un Dumitru Pădureţu din Scundu.
Satul Crângu a purtat şi denumirea de Lahovari, etimologie provenită de la boierii Lahovary, care au avut moşii in acest loc.
Denumirea satului Avrămeşti provine de la un boier pe nume Avrămescu, boier care a stăpânit pământuri în comuna Scundu.
REPERE ISTORICE:
Intergată în arealul condiţiilor de viaţă specifice erelor străvechi, zona actualei Comune Scundu poate fi definită ca făcând parte de mai bine de două milioane de ani din sistemul lagunar de pe malul sudic al marelui Lac Getic. Existenţa unor unelte de silex paleolitice ne îndeamnă să spunem că încă de la începutul Paleoliticului oamenii primitivi vieţuiau în această zonă. Cele mai elocvente sunt desoperirile neolitice, ele fiind reprezentate de fragmente ceramice aparţinând culturilor Criş şi Sălcuţa, precum şi unelte din piatră cioplită şi şlefuită în punctele Ţigărani, Ţăpârlani şi Popeşti din Comuna Scundu.
Se consideră posibilitatea existenţei unor aşezări dacice fiindcă au fost descoperite câteva monede romane anterioare anului 101 după Hristos. Cea mai importantă descoperire din epoca romană de la Scundu este tezaurul de la Pădureţu, din anul 1955, când în partea nordică a Dealului Poieni s-au scos la lumină 3.000 de dinari antoninieni de argint care fie ca au aparţinut unei comunităţi, fie au reprezentat o pradă, fiind îngropaţi în apropierea unei aşezări. Tot pe teritoriul comunei au mai fost facute descoperiri monetare legate de perioada de sfârşit a stăpânirii romane şi mult mai târziu, după anii 221-273, din vremea Împăraţilor Constantin cel Mare şi Costantin al II-lea.
Primul document de atestare al unui sat din Comuna Scundu datează din anul 1537, iulie, 3 cu numărul 7045, când Radu Voievod întăreşte lui Fârtat Pârcălabul din Drăgăşani „moşia Ostrovul de la Olt, dinspre satul Pădureţu, cumpărată de la jupâniţa Neacşa Stroeviţa ( Stroiasca), cu 1500 aspri, în zilele răposatului frate al domniei mele Radu Voievod”. Din anul 1537 până în 1711 apar mai multe documente care se găsesc în lucrarea „Documente privind istoria României” a editurii Academiei Bucureşti, seria B, Ţara Românească, vol. I-II.
Locuitorii comunei Scundu au participat la evenimentele istorice din anii 1821, 1848, 1913, 1916-1918, 1940-1944, iar în memoria celor căzuţi la datorie departe de casă, primarul comunei din 1945, C. Vlăduţ, cu sprijinul preotului Gheorghe Pistol şi al fostului primar V. Nica, ajutaţi de locuitorii comunei, au ridicat în satul Avrămeşti un monument realizat în piatră de sculptorul Ilie D. Olteţeanu, fiu al locului.
VIAŢA ECONOMICĂ:
Agricultura a fost ocupaţia aproape exclusivă a sătenilor din Comuna Scundu, iar aceasta la rândul ei puţin diversificată, ponderea având-o viticultura şi pomicultura.
În grădinile de zarzavat ale sătenilor se cultivă: cartoful, varza, morcovul, fasolea, pătrunjel, mărar, salata verde, ceapa, usturoiul, roşiile, prazul, castraveţii, ardeiul, vinetele, dovleceii si altele; in ultimul timp s-au extins solariile pentru producerea de zarzavaturi timpurii. Dintre speciile de pomi fructiferi roditori care se dezvoltă destul de bine în comună şi au o largă răspândire sunt: prunul, mărul, părul, dudul şi nucul. O parte însemnată din suprafaţa agricolă a comunei este destinată culturii cerealelor, predominând porumbul, grâul şi ovăzul. La acestea se mai adaugă plantele furajere ca lucerna sau trifoiul. Terenul agricol este în suprafaţă de 1704 ha, iar restul suprafeţei este ocupat de păduri şi alte terenuri.
Păsările de curte cele mai răspândite sunt găinile, curcile, gâştele şi raţele, iar dintre animalele domestice predomină bovinele, porcinele, caprinele şi ovinele.
În ceea ce priveşte industria, după războiul de independenţă o societate franceză a înfiinţat în Pădurea Lahovari o fabrică de cherestea cu motoare pe aburi, ale cărei urme se găsesc şi astăzi pe marginea Pârâului Scundu, Cu această ocazie s-a modernizat şoseaua Scundu-Pesceana necesară pentru transportarea materialului lemnos. Tot în acelaşi loc se organizează o fabrică de tanaţi a aceluiaşi proprietar Alexandru Lahovary.
Unii locuitori se ocupă cu comercializarea vinului sau cu fabricarea rachiului, înmulţindu-se numărul cazanelor destinate acestui scop. Există şi trei mori pe raza comunei pentru obţinerea mălaiului sau a furajelor reprezentând hrana pentru animale. A funcţionat şi o brutărie în satul Avrămeşti din anul 1990, insă acum şi-a intrerupt activitatea.
În prezent pe teritoriul comunei îşi desfăşoară activitatea 23 de agenţi economici cu capital privat şi de stat. Majoritatea celor privaţi se ocupă cu comerţul şi câţiva cu meşteşuguri locale cum ar fi dulgheria, tâmplăria, tinichigeria, zidăria, croitoria sau sobar-teracotist.
Printre mijloacele de transport predomină cele cu tracţiune animală, fiind în număr de 450, apoi mai sunt 60 de autoturisme, 4 autocamioane, 7 tractoare şi alte mijloace mecanice folosite în agricultură.
De precizat este faptul că mulţi locuitori au plecat la muncă în străinătate pentru a asigura un viitor decent familiilor şi copiilor pe care i-au lăsat în grija bunicilor, unii dintre ei neavând un loc de muncă în ţară sau alţii care au avut fiind şomeri. Aceştia vin mai rar acasă şi atunci când îi ajunge dorul de meleagurile natale sau de familie.
INSTITUŢIILE:
Din această categorie fac parte: Primăria Scundu, Şcoala cu cls. I-VIII Scundu, Şcoala cu cls. I-VIII Avrămeşti, Şcoala cu cls. I-IV Blejani, Grădiniţa Crângu, Căminul Cultural Scundu, Biblioteca Publică Scundu, Poliţia Scundu, Dispensarul Uman Scundu, Agenţiile Poştale din satele Scundu şi Avrămeşti.
Primul local al primăriei a fost în satul Scundu ( fost Pădureţu) într-o clădire ridicată în anul 1950, care acum face parte din localul actualei şcoli cu cls. I-VIII. Alt sediu l-a avut într-o casă naţionalizată din satul Blejani, până în anul 1986, cand s-a mutat în fosta clădire a şcolii Avrămeşti. Şcoala Avrămeşti are un local nou, unde îşi desfăşoară activitatea din anul 1986. De curând clădirea primăriei a fost renovată şi modernizată, prin consolidarea vechiului edificiu şi extinderea prin ridicarea altui corp în continuarea celui existent şi de asemenea prin adăugarea etajului, unde funcţionează şi biblioteca. Toate birourile sunt moderne, dotate cu mobilier nou, câteva au şi calculatoare conectate la internet, iar căldura este asigurată prin centrală termică pe lemne, toate acestea fiind posibile prin preocuparea domnului primar al comunei, Dumitru Blejan. Odată cu inaugurarea noului sediu s-a ridicat în faţa primăriei un monument in cinstea eroilor căzuţi la datorie in cele două războaie mondiale şi a celor ce au plecat în nefiinţă în timpul Revoluţiei din 1989.
De remarcat este faptul că tot prin grija domnului primar şcolile din comună au fost şi ele modernizate, cele din satele Scundu şi Avrămeşti având centrale termice pe lemne, iar sălile de clasă fiind dotate cu tot ce este necesar pentru desfăşurarea în condiţii bune şi decente a activităţilor didactice. O contribuţie importantă a avut-o si ONG World Vision, care din anul 2001 şi până in prezent a colaborat cu primăria prin încheierea unui contract de parteneriat prin care sunt ajutaţi în special copiii defavorizaţi din localitate, astfel că în urma unor proiecte cu World Vision s-au putut finanţa multe lucrări de modernizare şi dotare a şcolilor şi grădiniţelor din comună.
VIAŢA SPIRITUALĂ:
Pe teritoriul comunei sunt patru biserici, dintre care trei sunt în stil vechi de construcţie.
-Biserica de lemn din satul Scundu – Pădureţu ( cătunul Chiciura) cu hramul „Sf. Nicolae”, construită în anul 1796 pe proprietate moşnenească;
-Biserica din lemn din satul Fundu-Scundului construită de locuitorii satului în anul 1750, cu hramul „Sfântul Nicolae” care a fost refăcută în 1870, din zid de locuitorul Marin Licsăndroiu şi alţi credincioşi, ea suferind reparţii în 1904 şi 1941;
-Biserica din satul Blejani cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” terminată şi sfinţită în anul 1922 fiind reparată în 1930, iar în anul 2001 i s-au renovat picturile;
-Biserica cea mai nouă cu hramul „Sfântul Dumitru” din satul Scundu, ce a fost terminată după anii 1970, construită din zid cu picturi noi şi mai mare ca suprafaţă decât celelalte.
CAMINUL CULTURAL:
Căminul Cultural in comuna Scundu a luat fiinţă în anul 1932 şi avea în 1940 ca preşedinte pe pr. Gheorghe Călin. Până la această dată activităţile culturale nu aveau cadru organizatoric, ele se desfăşurau pe lângă şcoli. Preoţii şi învăţătorii organizau cicluri de conferinţe, serbări şi spectacole cu caracter educativ-distractiv sau binefacere, sub egida „Cercului cultural Scundu”. După 1948 activitatea Căminului Cultural şi a cercului cultural a fost invadată de teme cu caracter politic.
Tot acestui cadru au fost integrate şi formaţiile de lăutari şi cântăreţi ce interpretau melodiile din folclorul local, folosindu-se de tradiţionalele vuvă, cimpoi, cobză, fluier, iar în mod special după Primul război mondial, de vioară. Pe aceste meleaguri s-a născut regretata solistă de muzică populară Gheorghiţa Ristea, ce-a purtat în întreaga ţară cântecele de pe Valea Scundului.
Neobosita râvnă a învăţătorilor şi preoţilor s-a remarcat prin păstrarea tradiţiilor străvechi ale locului. Un rol aparte îl are în acest sens culegerea folclorului. Mai puţin cercetată şi studiată, zona aceasta a adus cercetării în domeniu surprize deosebite. Ele se datorează activităţii lui Constantin Danielescu, cel care între 1902 şi 1920 realizează o adevărată culegere de folclor local din care o parte o publică în revista „Naţionalul Vâlcii” sau în Arhivele Olteniei din Craiova.
Din zestrea etnofolclorică a zonei face parte şi costumul popular. Acesta, în zona noastră este specific, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Înmănuncherea datinilor şi obiceiurilor în folclor îşi găseşte o vie manifestare. Cele trei evenimente din viaţa unui om, naşterea, căsătoria şi moartea au o importanţă deosebită pentru locuitorii din comuna Scundu, pentru fiecare dintre acestea existând anumite ritualuri care s-au păstrat de-a lungul anilor, fiind transmise din generaţie în generaţie. S-au mai păstrat totodată şi obiceiuri populare, cum ar fi colinde, clăci, paparude, hora satului şi altele.
S-au remarcat formaţiile de cor, dansuri populare şi brigada artistică, ce au obţinut nenumărate premii la diferite concursuri de interpretare, astfel:
- Locul III, în anul 1978 pentru Brigada artistică a Căminului Cultural Scundu;
- Premiul I, în anul 1980 pentru formaţia de dansuri populare mixte;
- Trofeul „Brâul de aur” , în anul 1985 pentru aceeaşi formaţie de dansuri;
- Premiile I în anii 1985 şi 1987 pentru Formaţia de dansuri populare mixte la etapa
judeţeană şi republicană.
De asemenea au participat şi la diferite competiţii internaţionale ( Iugoslavia, Italia, Olanda), după cum spun unii dintre foştii membri ai acestor formaţii artistice.
După Revoluţia din 1989 formaţia de dansuri n-a mai funcţionat, directorii de cămin ce s-au perindat fiind plătiţi cu indemnizaţie sau procentual, din încasările activităţii de discotecă ce se organiza săptămânal. Căminul Cultural şi-a avut sediul in clădirea primăriei până în anul 2006, când la câteva sute de metri mai spre nord, a fost renovată o veche clădire ce a aparţinut fostului CAP Scundu şi ăreia i s-a dat destinaţia de Cămin Cultural. Noua clădire a fost amenajată modern şi dotată cu tot ce este necesar pentru organizarea diverselor activităţi de anvergură mai mare ce au loc în localitate sau pentru închirierea localului cetăţenilor care au de sărbătorit un eveniment deosebit în familie. Nici vechiul sediu nu a rămas aşa cum a fost iniţial, ci odată cu modernizarea primăriei, s-a schimbat şi aspectul sălii căminului, iar de curând a fost dată iar în folosinţă, deoarece s-au terminat şi lucrările de reamenajare a spaţiului respectiv.
MONUMENTE ISTORICE:
-Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din cătunul Chiciura, construită în anul 1796, din lemn;
-Biserica cu hramul „Sfantul Nicolae” din satul Avrămeşti, construită în anul 1950 şi refăcută în 1870, din zid;
-Monumentul Eroilor din satul Avrămeşti, realizat în piatră în anul 1945 de sculptorul Ilie D. Olteţeanu, fiu al locului „în memoria eroilor din comuna Scundu, căzuţi la datorie în războaiele din 1916-1919 şi 1941-1945”;
-Monumentul Eroilor, din satul Avrămeşti, ridicat „în memoria eroilor martiri căzuţi pentru libertatea României în luna decembrie 1989. Acest monument s-a construit cu străduinţa cetăţenilor, a Parohiei Fundu Scundului în anul 1990” .
PERSONALITĂŢI:
-Danielescu Constantin (1880-1962) – învăţător care între 1902 şi 1920 realizează o culegere de folclor pe care o publică în Naţionalul Vâlcii, fiind redactor al acestei publicaţii. Tot el a realizat prima „Monografie a comunei Scundu” pe care a publicat-o în revista sa între anii 1934-1936, lucrare ce reprezintă o culegere de informaţii aparţinând sec XVI-VIX, care, dacă nu ar fi fost consemnate de acesta, multe s-ar fi pierdut. A contribuit la ridicarea şcolilor şi bisericilor din comuna Scundu prin donaţii de terenuri din proprietatea sa. Astfel, terenurile bisericii şi şcolii din satul Blejani au fost donate de dânsul. Pentru tot ce a reuşit să facă în efortul de ridicare a satului românesc a primit numeroase medalii, ordine şi diplome, acordate de Regele Ferdinand I şi Guvernul României.
-Nicolae Danielescu, tot cadru didactic, născut în anul 1905 în satul Blejani, care după terminarea Facultăţii de Limba şi Literatura Română din cadrul Universităţii Bucureşti a fost încorporat în anul 1940, a luat parte la evenimentele istorice din acea vreme şi a fost eliberat în anul 1945 cu gradul de maior în rezervă. A fost şi inspector M.I., răspunzând de judeţele Vlaşca şi Bihor. A ajutat mulţi elevi de frunte din satul său natal să urmeze şcoli post-liceale sau facultăţi din capitală. În prezent locuieşte în Bucureşti.
-Gheorghe Danielescu, născut în anul 1936 în satul Blejani, care a urmat cariera de medic, practicând această meserie în cadrul Spitalului Orăşenesc Corabia, judeţul Olt între anii 1965-2000 şi care pentru tot ce a reuşit în domeniul muncii sale a primit diplome, medalii din partea M.S.F. a „Crucii Roşii” din România, iar cu prilejul „Zilei Sănătăţii” ( 07.04.2002) – Diploma de Excelenţă conferită de „Colegiul Medicilor din România”. Rezultatele obţinute pe linie profesională au fost oglindite în ziarele „Înainte” – Dolj, „Old-Press” şi „Viaţa medicală”. În prezent locuieşte în Corabia, fiind pensionar.
-Dumitrescu Anghel, (1899-1980) - fost învăţător, director de şcoală care a realizat o altă „Monografie a comunei Scundu” în 1955.
-Tudor Damian, născut în 1946, profesor-ofiţer la Şcoala de Ofiţeri din Rm. Vâlcea, cu domiciliul în aceeaşi localitate.
-Vălimăreanu N. Nicolae, născut în 1957, inginer la Direcţia Drumuri şi Poduri Rm. Vâlcea.
-Vălimareanu N. Dionisie, născut la 10.08.1960, director la SC Energoconstrucţii SA Călimăneşti; domiciliul - Rm. Vâlcea.
Fii ai satului care s-au evidenţiat ca militari de carieră:
-Colonel Constantin Andreescu, născut în anul 1903, excelent matematician, care a absolvit Academia de Război printre primii, a funcţionat în calitate de comandant al Regimentului 6 Artilerie ( de câmp) din Piteşti, unde mulţi fii ai satului nostru şi-au satisfăcut stagiul militar; fiul dânsului, Sergiu, a devenit un strălucit inginer electronist în România şi S.U.A.;
-Căpitan Mircea Rădulescu ( post-mortem), născut în anul 1914, care în campania din 1940-1945 a decedat pe câmpul de luptă;
-Căpitan Constantin Danielescu (1919-1981) care a urmat şcoala militară şi cu Regimentul 6 Artilerie Anti-aeriană Câmpina a participat la întreaga campanie (1940-1945);
-Maior Dumitru Costescu (Ţăpârlan), născut în 1930, urmează Şcoala de Aviaţie din Mediaş şi zboară pe cele mai moderne avioane ale ţării, în oraşele Craiova, Caracal (Devesel); în prezent locuieşte în Craiova.
bibliotecar.
Tincuţa Stoicanoiu
(informaţii publicate în 2008)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu