Anul naşterii:
Data încadrării ca bibliotecar: noiembrie 2015
Profesia de bază:
Cursuri de biblioteconomie: da
Alte specializări: Cursuri IT/Lib, Bazele serviciilor noi de bibliotecă (organizate prin Programul Biblionet)
Abilităţi utilizare I.T.: da
Biblioteca admisă in Programul "Biblionet - lumea in biblioteca mea" in anul 2012.
Luni- Vineri: 8.00-16.00
Bălceşti, veche vatra romaneasca, atestata documentar la 18 decembrie 1574, este asezata in sud-estul judetului Valcea, fiind situata in Piemontul Oltetului, in zona de confluenta a raurilor Pesteana si Cerna cu Oltetul, avand ca vecini judetele Dolj si Olt.Are in componenta 9 sate.
In 1904 s-a infiintat aici plasa Oltetul de Jos, care avea judecatorie, notariat si procuratura, iar populatia era de doar 1.079 de locuitori.Astazi, populatia orasului Balcesti este de 5.800 de locuitori si are dotarile necesare asigurarii serviciilor publice pentru cetatenii apartinand unui numar de 12 comune - Fauresti, Fartatesti, Ghioroiu, Gradistea, Lalosu, Livezi, Maciuca, Rosiile, Stanesti, Tetoiu, Valea Mare, Zatreni – acoperind astfel o suprafata totala de 60.000 ha de teren, in timp ce localitatea se intinde numai pe 9.800 ha.
Institutii: Primaria, Judecatoria, Parchetul, Notariatul, Politia, Jandarmeria, Grupul Scolar ”Petrache Poenaru”, Policlinica, Spitalul de copii si adulti, Statia de salvare, Cabinete individuale de asistenta primara, farmacii, Posta, Electrica, A.P.I.A., Banca, Asigurari, Ocolul silvic, Serviciul public de pompieri si de radioficare, Televiziunea prin cablu, Centrul de protectia plantelor, Oficiul comercial Romtelecom dotat cu centrala telefonica digitala, Circumscriptia sanitar-veterinara, filiala C.E.C..
Monumente istorice: Monumentul eroilor, Bisericile din Balcesti, Otetelisu, Irimesti si Gorunesti.
Personalitati: Petrache Poenaru, Alexandru Oprea, Florentin Smarandache, Gheorghe Neagoe, Popescu Aurel-Balcesti, Diaconescu Traian, Dinca Alexandru, Carstoiu Ioan, Chirita Victor, Ion Obretin.
Personalităţi:
Personalităţi cultural- ştiinţifice născute pe teritoriul localităţii Bălceşti:
Petrache Poenaru - ctitor al învăţământului românesc, inventatorul stiloului, traducător şi scriitor
Născut la 10 ianuarie 1799 în satul Beneşti, comuna Bălceşti. Moare la 2 octombrie 1875 înBucureşti. Şi-a pus întreaga viaţă în slujba culturii şi învăţămăntului românesc.
În 1821, Iordache şi Grigore Otetelişanu, boieri mari şi cărturari, prieteni cu Tudor Vladimirescu, îl recomandă pe nepotul lor Petrache Poenaru, marelui revoluţionar de la 1821, asigurându-l de ataşamentul şi priceperea lui. În scurtă vreme, tânârul Petrache devine omul de încredere al lui Tudor. După asasinarea lui Tudor, Petrache Poenaru nu a mai revenit în ţară şi a luat drumul Vienei, înscriindu-se la „Şcoala Politehnică”.
În 1825, era student permanent la Şcoala Politehnică din Franţa. Academia Franceză, în anul 1827, îi recunoaşte printr-un decret inventarea stiloului(condeiul portăreţ). Din 1828, urmează cursurile de fizică, chimie , mecanică şi economie, iar în timpul vacanţelor de vară, făcea vizite la unele întreprinderi şi uzine din Franţa şi din ţările vecine acesteia.
În anul 1830, după terminarea studiilor, pleacă într-o serie de ţări şi mari oraşe din Franţa, Anglia, Suedia, Olanda, Belgia, Germania. Se întoarce în ţară în anul 1832, după mai bine de 27 de ani de şcoală în ţară şi străinătate, cu o vastă experienţă de viaţă şi de muncă intelectuală.
În 1832 este numit inspector al şcolilor , profesor de fizică şi geometrie la Colegiul Sf. Sava, director al „Eforiei şcoalelor” şi pus să întocmească un regulament al şcolilor pentru organizarea învăţământului-anexa ce va fi încorporată în „Regulamentul Organic”, cuprinzând 258 de articole şi două tabele. Din toamna lui 1837, înfiinţează un mare număr de şcoli săteşti, cu sprijinul marelui vornic Mihalache Ghica, fratele domnitorului.
În 1845 Petrache Poenaru este membru fondator al „Societăţii Literare a României, ” condusă de poetul Iancu Văcărescu.
În 1848 pe 26 iunie, alături de Cezar Bolliac face parte din Comisia pentru eliberarea robilor, instituită de Guvernul Provizoriu de la 1848.
La 19 iulie 1850 este numit „Cap de secţie” la Secretariatul Statului( Ministerul Afacerilor Externe), funcţie în care va rămâne până la 28 ianuarie 1854.
În 1851 Barbu Ştirbei îl înalţă pe Poenaru la rangul de mare agă.
În 1854 este numit la Logofeţia Dreptăţii (Ministerul Justiţiei), pentru redactarea hârtiilor în limba franceză.
La 15 februarie 1856 este numit director în „Ministerul Treburilor Dinafară”(Ministerul Afacerilor Externe) şi membru(judecător) la „Curtea Apelalativă de Comerţ” din Bucureşti.
În 1864 Alexandru Ioan Ghica îl numeşte membru în Consiliul de Stat al Principatelor Unite.
În 1872 este ales preşedinte al Societăţii Academice Române.
La 2 octombrie 1875 încetează din viaţă.
Alexandru Oprea - scriitor şi critic literar
S-a născut la Bălceşti, satul Goruneşti la 5 iulie 1931 şi a murit la Bucureşti în noaptea de 4 spre 5 decembrie 1983.
S-a impus ca istoric literar, ca director al Muzeului Literaturii Române, ca director al revistei„Manuscriptum”, ca profesor şi autor de cărţi.
Este absolvent al Facultăţii de Filozofie- secţia ziaristică 1955-1959.
În anul 1970, apare revista „Manuscriptum”, editată de Muzeul Literaturii Române, avându-l ca director fondator pe academicianul Perpessicius şi redactor-şef pe Alexandru Oprea. Un an mai târziu, în 1971, Alexandru Oprea este numit director al Muzeului Literaturii Române şi al revistei „Manuscriptum”, profesor la Facultatea de Limba şi Literatura Română, instituţii ce-i conferă titlul ştiinţific de doctor în filologie, după susţinerea în mod strălucit a tezei cu titlul „Panait Istrati” avându-l coordonator ştiinţific pe doctor Alexandru Piru.
În calitate de conferenţiar, i se încredinţează conducerea catedrei de Limba şi Literatura Română de la Facultatea de Ziaristică.
În anul 1975, este medaliat de revista „Săptămâna” pentru volumul„Mitul faurului aburit” şi pentru activitatea de valorificare a moştenirii literare româneşti la revista„Manuscriptum”.
Din 1977, devine preşedinte al Comisiei pentru cinstirea memoriei scriitorilor de pe lângă Uniunea Scriitorilor din România. Tot în acest an i se decernează premiul „Perpessicius” al revistei „Manuscriptum” şi Diploma de Onoare, pentru contribuţia adusă la editarea „Operelor complete: Mihai Eminescu, vol. 7 Proza literară”, apărută sub îngrijirea Editurii Academiei Române.
Dar marele său vis a fost „Integrala Eminescu”, ediţie critică începută de Perpessicius. Au apărut 3 (din cele 7 volume) consacrate prozei gazetăriei eminesciene, prefaţate de Alexandru Oprea. A publicat chiar o sinteză asupra gazetăriei eminesciene, ultima sa carte(şi aceasta) dedicată marelui poet.:„În căutarea lui Eminescu gazetarul.” Monografia dedicată scriitorului Panait Istrati , ediţia în 8 volume, fac din Alexandru Oprea un exeget istratian.
În anul 1980 obţine două mari şi importante premii:„Timotei Cipariu” şi „Perpessicius”, pentru contribuţia adusă la editarea „Operelor complete” ale lui M. Eminescu:„Publicistica”(1870-1877).
Moare în anul 1983 în decembrie 5.
Florentin Smarandache, conferenţiar doctor la Facultatea de Matematică de la Universitatea„New. Mexico” din Gallup, New. Mexico, S.U.A., care a publicat numeroase lucrări de matematică( teoria numerelor, geometrie , logică ), filozofie, fizică şi literatură (poeme, proză scurtă, teatru, eseuri , traduceri) în română, franceză şi engleză. În matematică a inventat Noţiuni de tip Smarandache în Teoria numerelor, iar în literatură şi artă a fondat în 1980 curentul de avangardă numit paradoxism.
Gheorghe Neagoe, academician doctor în ştiinţe medicale , medic primar chirurg în Drobeta Turnu Severin, profesor la Facultatea de Medicină Timişoara, autor a 14 brevete de invenţie în medicină, 4 medicamente şi un aparat medical, autor a peste 200 lucrări ştiinţifice medicale, cărţi de cultură generală.
Dincă N. Alexandru, cercetător, informatician, profesor universitar doctor şi decan la Facultatea de matematică din Craiova, este autor a numeroase cărţi de specialitate şi lucrări de cercetare.
Adriana Iliescu, profesor universitar, decan la Facultatea de filologie, scriitoare, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România este autoare a numeroase cărţi de literatură şi critică literară.
Traian Diaconescu, profesor universitar doctor docent la Universitatea Iaşi, şef la Departamentul de Filologie Clasică şi Romanică, conducător ştiinţific de doctorat în domeniul filologiei clasice este autor de cursuri şi lucrări de cercetare, lingvist, traducător.
Dr. Aurel Popescu-Bălceşti, medic primar la Spitalul clinic de urgenţă Sf. Pantelimon este scriitor de monografii medicale, articole de specialitate în reviste medicale: chirurgia, sănătatea etc., cât şi cărţi de paranormal. A murit în anul 2007 în Bucureşti.
Victor Chiriţă, istoric, arhivist cercetător, scriitor , fost Director al Direcţiei Judeţene a Arhivelor Statului Craiova, Dolj, Rector al Universităţii Cultural- Ştiinţifice din Craiova este autor de cărţi şi articole de specialitate.
Cârstoiu Ion, lingvist şi publicist s- născut la 13 ianuarie 1943 în localitatea Jiblea-Veche (Călimăneşti) şi este profesor la liceul din Bălceşti.
Cercetător în domeniul lingvistic, participă la Congresul al 2-lea de Tracologie de la Bucureşti(1976). Debutează publicistic în 1970, în culegerea„Trepte” a liceului din Bălceşti cu lucrarea„ Consideraţii etimologice, asupra unor termeni din judeţul Vâlcea.”
Publică apoi cărţile: Teze şi ipoteze lingvistice, Paşi în universul cunoaşterii, Dicţionar etimologic.
Valerica Ionilete (bibliotecar 1990-2015)
Data încadrării ca bibliotecar: noiembrie 2015
Profesia de bază:
Cursuri de biblioteconomie: da
Alte specializări: Cursuri IT/Lib, Bazele serviciilor noi de bibliotecă (organizate prin Programul Biblionet)
Abilităţi utilizare I.T.: da
Biblioteca admisă in Programul "Biblionet - lumea in biblioteca mea" in anul 2012.
Luni- Vineri: 8.00-16.00
Scurt istoric al Bibliotecii
Prima bibliotecă s-a înfiinţat în Bălceşti în anul 1898 şi s-a numit Biblioteca populară de la Şcoala Bălceşti (prin Decizia ministerială 78677 din 16 oct 1898 şi publicată în M.O.193 din Decembrie 1898). În anul 1902 biblioteca era frecventată de 30 de persoane şi erau citite revistele Albina, Gazeta săteanului şi cărţi agricole.
Biblioteca Raională Olteţu Bălceşti s-a înfiinţat în anul 1950. În anul 1960, Biblioteca Raională Olteţu Bălceşti dispunea de un fond de carte de 13492 de volume. În anii 1961-1962-1963 Biblioteca Raională Olteţu Bălceşti a fost premiată cu locul al II – lea pe Regiunea Oltenia.
În 1968, când s-a desfiinţat raionul, biblioteca a rămas bibliotecă comunală, până în iunie 2002, când a devenit orăşenească odată cu ridicarea localităţii la statut de oraş.
Biblioteca Publică Bălceşti a obţinut Diplomă de merit si premiul I la Concursul ”Cea mai bună bibliotecă publică locală din judeţul Vâlcea”, etapa judeţeană, ediţia I, 1999 – 2000.
În anul 2008, fondul de carte al Bibliotecii orăşeneşti este de 22.000 de volume. Sunt, in medie, 1.000 de cititori anual; frecvenţa anuală este de 7.400 de cititori.
Bibliotecari:
- Bădescu Larisa,
- Preda Florentina,
- Radu Ilie,
- Ghivici Elena,
- Jilavu Ion,
- Craciun Elena,
- Birzan (Ion),
- Teodorescu Feldioara :1959-1960 – bibliotecar sef,
- Staicu Dumitra,
- Cioian Ana,
- Cioian Sabina,
- Danciulescu Elena,
- Cojocaru Ilie,
- Panait Maria,
- Vasiluta Ilie : 1961-1963 – bibliotecar sef,
- Predescu Ioana : 1964-1968 – director,
- Panait Maria : 1968-1975,
- Radoi Maria : 1968-1975,
- Nitulete Ana : 1968-1975,
- Panait Constantin : 1975-1990,
- Panait Valeria : 1975-1990,
- Ionilete Valerica: din 1990 - 2015
- Georgiana Dumitrana: 2015-prezent
Bălceşti, veche vatra romaneasca, atestata documentar la 18 decembrie 1574, este asezata in sud-estul judetului Valcea, fiind situata in Piemontul Oltetului, in zona de confluenta a raurilor Pesteana si Cerna cu Oltetul, avand ca vecini judetele Dolj si Olt.Are in componenta 9 sate.
In 1904 s-a infiintat aici plasa Oltetul de Jos, care avea judecatorie, notariat si procuratura, iar populatia era de doar 1.079 de locuitori.Astazi, populatia orasului Balcesti este de 5.800 de locuitori si are dotarile necesare asigurarii serviciilor publice pentru cetatenii apartinand unui numar de 12 comune - Fauresti, Fartatesti, Ghioroiu, Gradistea, Lalosu, Livezi, Maciuca, Rosiile, Stanesti, Tetoiu, Valea Mare, Zatreni – acoperind astfel o suprafata totala de 60.000 ha de teren, in timp ce localitatea se intinde numai pe 9.800 ha.
Institutii: Primaria, Judecatoria, Parchetul, Notariatul, Politia, Jandarmeria, Grupul Scolar ”Petrache Poenaru”, Policlinica, Spitalul de copii si adulti, Statia de salvare, Cabinete individuale de asistenta primara, farmacii, Posta, Electrica, A.P.I.A., Banca, Asigurari, Ocolul silvic, Serviciul public de pompieri si de radioficare, Televiziunea prin cablu, Centrul de protectia plantelor, Oficiul comercial Romtelecom dotat cu centrala telefonica digitala, Circumscriptia sanitar-veterinara, filiala C.E.C..
Monumente istorice: Monumentul eroilor, Bisericile din Balcesti, Otetelisu, Irimesti si Gorunesti.
Personalitati: Petrache Poenaru, Alexandru Oprea, Florentin Smarandache, Gheorghe Neagoe, Popescu Aurel-Balcesti, Diaconescu Traian, Dinca Alexandru, Carstoiu Ioan, Chirita Victor, Ion Obretin.
Personalităţi:
Personalităţi cultural- ştiinţifice născute pe teritoriul localităţii Bălceşti:
Petrache Poenaru - ctitor al învăţământului românesc, inventatorul stiloului, traducător şi scriitor
Născut la 10 ianuarie 1799 în satul Beneşti, comuna Bălceşti. Moare la 2 octombrie 1875 înBucureşti. Şi-a pus întreaga viaţă în slujba culturii şi învăţămăntului românesc.
În 1821, Iordache şi Grigore Otetelişanu, boieri mari şi cărturari, prieteni cu Tudor Vladimirescu, îl recomandă pe nepotul lor Petrache Poenaru, marelui revoluţionar de la 1821, asigurându-l de ataşamentul şi priceperea lui. În scurtă vreme, tânârul Petrache devine omul de încredere al lui Tudor. După asasinarea lui Tudor, Petrache Poenaru nu a mai revenit în ţară şi a luat drumul Vienei, înscriindu-se la „Şcoala Politehnică”.
În 1825, era student permanent la Şcoala Politehnică din Franţa. Academia Franceză, în anul 1827, îi recunoaşte printr-un decret inventarea stiloului(condeiul portăreţ). Din 1828, urmează cursurile de fizică, chimie , mecanică şi economie, iar în timpul vacanţelor de vară, făcea vizite la unele întreprinderi şi uzine din Franţa şi din ţările vecine acesteia.
În anul 1830, după terminarea studiilor, pleacă într-o serie de ţări şi mari oraşe din Franţa, Anglia, Suedia, Olanda, Belgia, Germania. Se întoarce în ţară în anul 1832, după mai bine de 27 de ani de şcoală în ţară şi străinătate, cu o vastă experienţă de viaţă şi de muncă intelectuală.
În 1832 este numit inspector al şcolilor , profesor de fizică şi geometrie la Colegiul Sf. Sava, director al „Eforiei şcoalelor” şi pus să întocmească un regulament al şcolilor pentru organizarea învăţământului-anexa ce va fi încorporată în „Regulamentul Organic”, cuprinzând 258 de articole şi două tabele. Din toamna lui 1837, înfiinţează un mare număr de şcoli săteşti, cu sprijinul marelui vornic Mihalache Ghica, fratele domnitorului.
În 1845 Petrache Poenaru este membru fondator al „Societăţii Literare a României, ” condusă de poetul Iancu Văcărescu.
În 1848 pe 26 iunie, alături de Cezar Bolliac face parte din Comisia pentru eliberarea robilor, instituită de Guvernul Provizoriu de la 1848.
La 19 iulie 1850 este numit „Cap de secţie” la Secretariatul Statului( Ministerul Afacerilor Externe), funcţie în care va rămâne până la 28 ianuarie 1854.
În 1851 Barbu Ştirbei îl înalţă pe Poenaru la rangul de mare agă.
În 1854 este numit la Logofeţia Dreptăţii (Ministerul Justiţiei), pentru redactarea hârtiilor în limba franceză.
La 15 februarie 1856 este numit director în „Ministerul Treburilor Dinafară”(Ministerul Afacerilor Externe) şi membru(judecător) la „Curtea Apelalativă de Comerţ” din Bucureşti.
În 1864 Alexandru Ioan Ghica îl numeşte membru în Consiliul de Stat al Principatelor Unite.
În 1872 este ales preşedinte al Societăţii Academice Române.
La 2 octombrie 1875 încetează din viaţă.
Alexandru Oprea - scriitor şi critic literar
S-a născut la Bălceşti, satul Goruneşti la 5 iulie 1931 şi a murit la Bucureşti în noaptea de 4 spre 5 decembrie 1983.
S-a impus ca istoric literar, ca director al Muzeului Literaturii Române, ca director al revistei„Manuscriptum”, ca profesor şi autor de cărţi.
Este absolvent al Facultăţii de Filozofie- secţia ziaristică 1955-1959.
În anul 1970, apare revista „Manuscriptum”, editată de Muzeul Literaturii Române, avându-l ca director fondator pe academicianul Perpessicius şi redactor-şef pe Alexandru Oprea. Un an mai târziu, în 1971, Alexandru Oprea este numit director al Muzeului Literaturii Române şi al revistei „Manuscriptum”, profesor la Facultatea de Limba şi Literatura Română, instituţii ce-i conferă titlul ştiinţific de doctor în filologie, după susţinerea în mod strălucit a tezei cu titlul „Panait Istrati” avându-l coordonator ştiinţific pe doctor Alexandru Piru.
În calitate de conferenţiar, i se încredinţează conducerea catedrei de Limba şi Literatura Română de la Facultatea de Ziaristică.
În anul 1975, este medaliat de revista „Săptămâna” pentru volumul„Mitul faurului aburit” şi pentru activitatea de valorificare a moştenirii literare româneşti la revista„Manuscriptum”.
Din 1977, devine preşedinte al Comisiei pentru cinstirea memoriei scriitorilor de pe lângă Uniunea Scriitorilor din România. Tot în acest an i se decernează premiul „Perpessicius” al revistei „Manuscriptum” şi Diploma de Onoare, pentru contribuţia adusă la editarea „Operelor complete: Mihai Eminescu, vol. 7 Proza literară”, apărută sub îngrijirea Editurii Academiei Române.
Dar marele său vis a fost „Integrala Eminescu”, ediţie critică începută de Perpessicius. Au apărut 3 (din cele 7 volume) consacrate prozei gazetăriei eminesciene, prefaţate de Alexandru Oprea. A publicat chiar o sinteză asupra gazetăriei eminesciene, ultima sa carte(şi aceasta) dedicată marelui poet.:„În căutarea lui Eminescu gazetarul.” Monografia dedicată scriitorului Panait Istrati , ediţia în 8 volume, fac din Alexandru Oprea un exeget istratian.
În anul 1980 obţine două mari şi importante premii:„Timotei Cipariu” şi „Perpessicius”, pentru contribuţia adusă la editarea „Operelor complete” ale lui M. Eminescu:„Publicistica”(1870-1877).
Moare în anul 1983 în decembrie 5.
Florentin Smarandache, conferenţiar doctor la Facultatea de Matematică de la Universitatea„New. Mexico” din Gallup, New. Mexico, S.U.A., care a publicat numeroase lucrări de matematică( teoria numerelor, geometrie , logică ), filozofie, fizică şi literatură (poeme, proză scurtă, teatru, eseuri , traduceri) în română, franceză şi engleză. În matematică a inventat Noţiuni de tip Smarandache în Teoria numerelor, iar în literatură şi artă a fondat în 1980 curentul de avangardă numit paradoxism.
Gheorghe Neagoe, academician doctor în ştiinţe medicale , medic primar chirurg în Drobeta Turnu Severin, profesor la Facultatea de Medicină Timişoara, autor a 14 brevete de invenţie în medicină, 4 medicamente şi un aparat medical, autor a peste 200 lucrări ştiinţifice medicale, cărţi de cultură generală.
Dincă N. Alexandru, cercetător, informatician, profesor universitar doctor şi decan la Facultatea de matematică din Craiova, este autor a numeroase cărţi de specialitate şi lucrări de cercetare.
Adriana Iliescu, profesor universitar, decan la Facultatea de filologie, scriitoare, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România este autoare a numeroase cărţi de literatură şi critică literară.
Traian Diaconescu, profesor universitar doctor docent la Universitatea Iaşi, şef la Departamentul de Filologie Clasică şi Romanică, conducător ştiinţific de doctorat în domeniul filologiei clasice este autor de cursuri şi lucrări de cercetare, lingvist, traducător.
Dr. Aurel Popescu-Bălceşti, medic primar la Spitalul clinic de urgenţă Sf. Pantelimon este scriitor de monografii medicale, articole de specialitate în reviste medicale: chirurgia, sănătatea etc., cât şi cărţi de paranormal. A murit în anul 2007 în Bucureşti.
Victor Chiriţă, istoric, arhivist cercetător, scriitor , fost Director al Direcţiei Judeţene a Arhivelor Statului Craiova, Dolj, Rector al Universităţii Cultural- Ştiinţifice din Craiova este autor de cărţi şi articole de specialitate.
Cârstoiu Ion, lingvist şi publicist s- născut la 13 ianuarie 1943 în localitatea Jiblea-Veche (Călimăneşti) şi este profesor la liceul din Bălceşti.
Cercetător în domeniul lingvistic, participă la Congresul al 2-lea de Tracologie de la Bucureşti(1976). Debutează publicistic în 1970, în culegerea„Trepte” a liceului din Bălceşti cu lucrarea„ Consideraţii etimologice, asupra unor termeni din judeţul Vâlcea.”
Publică apoi cărţile: Teze şi ipoteze lingvistice, Paşi în universul cunoaşterii, Dicţionar etimologic.
Valerica Ionilete (bibliotecar 1990-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu